Un studiu realizat la Facultatea de Medicină a Universității din São Paulo (USP), Brazilia, și publicat în Journal of Sleep Research pe 10 mai 2025, a investigat relația dintre trăsăturile de personalitate și apariția sau menținerea insomniei. Cercetarea a evidențiat o asociere directă între niveluri ridicate de neuroticism și prevalența insomniei, precum și o corelație inversă între deschiderea către experiențe și riscul de insomnie.
Insomnia este una dintre cele mai frecvente tulburări de somn la adulți, afectând aproximativ 30% din populația globală. În Brazilia, în special în orașul São Paulo, prevalența este și mai mare, ajungând la 45%, conform Studiului Epidemiologic EPISONO. Această tulburare este definită prin dificultăți de inițiere a somnului, menținere a somnului sau readoarmire după treziri nocturne, și este adesea asociată cu consecințe importante asupra sănătății: hipertensiune arterială, diabet zaharat, anxietate, depresie și scăderea calității vieții.
Literatura de specialitate recunoaște modelul celor „3 P” în patogeneza insomniei:
Predispoziție – factori individuali care cresc riscul,
Precipitare – evenimente care declanșează apariția simptomelor,
Perpetuare – comportamente care mențin tulburarea.
Pe acest fundal, autorii au emis ipoteza că trăsăturile de personalitate, în special neuroticismul, pot funcționa ca factori predispozanți importanți în dezvoltarea insomniei.
Despre studiul actual
Metodologie
Studiul a inclus 595 de participanți cu vârste între 18 și 59 de ani, împărțiți în două grupuri:
Grupul cu insomnie: persoane care au solicitat ajutor medical și au primit diagnostic formal de insomnie de la un specialist în somn.
Grupul de control: indivizi fără plângeri de insomnie.
Toți participanții au completat un chestionar psihologic cu 60 de itemi, utilizat pentru evaluarea celor cinci trăsături de personalitate conform modelului Big Five:
Analiza statistică a fost realizată pentru a compara scorurile între cele două grupuri și a investiga posibile mecanisme de mediere sau moderare (în special anxietatea și depresia).
Rezultate
Diferențe de personalitate între insomniaci și non-insomniaci
Analiza datelor a relevat diferențe semnificative între cele două grupuri:
Neuroticism:
61,7% dintre insomniaci au avut scoruri ridicate
Comparativ cu 32% în grupul de control
Deschidere către experiențe:
40,7% dintre insomniaci au avut scoruri scăzute
Comparativ cu 23% dintre non-insomniaci
Acordabilitate:
31,5% dintre insomniaci au avut scoruri scăzute
Comparativ cu 23,2% în grupul de control
Conștiinciozitate:
37,7% dintre insomniaci au avut scoruri scăzute
Comparativ cu 24,1% dintre non-insomniaci
Extroversiune:
Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între grupuri
Neuroticismul și rolul anxietății
Trăsătura de neuroticism s-a dovedit a fi cea mai puternic asociată cu insomnia. Analizele suplimentare au arătat că anxietatea are un rol de mediator în această relație: simptomele de anxietate explică efectul neuroticismului asupra apariției insomniei. Depresia, deși evaluată, nu a demonstrat un rol semnificativ în acest context.
Interpretarea autorilor
„Putem afirma că persoanele cu niveluri ridicate de neuroticism sunt mai predispuse la insomnie”, a declarat Bárbara Conway. De asemenea, trăsătura de deschidere către experiențe a fost asociată cu protecție împotriva insomniei.
Implicații clinice
Rezultatele studiului subliniază necesitatea evaluării trăsăturilor de personalitate la pacienții cu insomnie. În special, identificarea unui profil cu neuroticism ridicat ar trebui să atragă atenția asupra comorbidității cu anxietatea, iar tratamentul trebuie să includă intervenții psihoterapeutice care vizează atât somnul, cât și aspectele emoționale.
Conform profesoarei Renatha El Rafihi-Ferreira, „aceste constatări sunt importante în practica clinică, deoarece planurile de tratament trebuie să se concentreze nu doar pe somn, ci și pe anxietate.”
Tratamentul de primă linie rămâne terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I). Totuși, în Brazilia există puțini psihologi specializați în tulburările de somn, ceea ce limitează accesul pacienților la intervenții personalizate. Autorii propun dezvoltarea de protocole transdiagnostice care să integreze tehnici comportamentale și intervenții comune pentru multiple dificultăți emoționale.
Concluzii
Insomnia este frecventă și asociată cu trăsături specifice de personalitate.
Neuroticismul ridicat este un factor predispozant important, iar anxietatea mediază acest efect.
Deschiderea către experiențe are un efect protector asupra somnului.
Tratamentul insomniei trebuie să fie personalizat, incluzând intervenții psihologice pentru anxietate și evaluarea personalității.
Studiul susține necesitatea unei abordări integrative și transdiagnostice în tratamentul insomniei.