Un studiu recent efectuat în America de Sud a dezvăluit un comportament fascinant al amfibienilor care folosesc țipetele ultrasonice ca strategie de autoapărare împotriva prădătorilor.
Se crede că aceste strigăte de ajutor de înaltă frecvență, pe care oamenii nu le pot auzi, sunt direcționate către prădători precum liliecii, rozătoarele și primatele mici, care pot emite și detecta sunete la aceste frecvențe.
Cercetarea, condusă de Ubiratã Ferreira Souza, cercetător la Institutul de Biologie din São Paulo, a capturat apelurile de ajutor ale unei specii de broaște numite Haddadus binotatus din pădurea tropicală braziliană.
Cercetătorii au descoperit că aceste apeluri de ajutor au o gamă de frecvențe cuprinsă între 7 kHz și 44 kHz, oamenii fiind capabili să audă doar până la 20 kHz.
Broaștele prezintă mișcări specifice de apărare în timp ce emit aceste apeluri de ajutor, inclusiv ridicarea corpului, deschiderea largă a gurii și emiterea unei serii de frecvențe audibile și ultrasonice. Acest comportament poate avea ca scop sperierea unei game largi de prădători sau atragerea altor animale pentru a respinge amenințarea.
Studiul sugerează, de asemenea, că această strategie de apărare cu ultrasunete ar putea fi comună în rândul amfibienilor din Brazilia, având în vedere diversitatea bogată a țării, cu peste 2.000 de specii descrise. Cercetătorii speculează că și alte specii de broaște din regiune ar putea utiliza tactici similare.
În plus, o observație conexă făcută de Mariana Retuci Pontes în Parcul turistic de stat Ribeira superioară susține și mai mult ideea că amfibienii folosesc apeluri de ajutor ultrasonice ca răspuns la prădători.
Întâlnirea ei cu o broască care afișa comportamente defensive similare în timpul unei amenințări percepute de la un șarpe din apropiere sugerează utilizarea pe scară largă a acestui mecanism de autoapărare în rândul amfibienilor din regiune.
Aceste descoperiri sunt revoluționare, deoarece utilizarea apelurilor ultrasonice pentru autoapărare era necunoscută până acum la amfibieni.
Cercetătorii sunt acum nerăbdători să investigheze în continuare care prădători sunt sensibili la aceste apeluri de ajutor, cum răspund la ele și dacă apelurile sunt menite să sperie prădătorii sau să atragă alți prădători pentru a-i apăra pe amfibieni.
Această descoperire deschide noi căi de cercetare care explorează complexitatea comunicării animalelor și dinamica prădător-pradă în lumea naturală.