Oamenii de știință au identificat rămășițele fosilizate ale celei mai vechi furnici cunoscute – o insectă înaripată cu fălci amenințătoare, asemănătoare unor seceri, care a trăit acum aproximativ 113 milioane de ani, în epoca dinozaurilor, și care a fost conservată într-un bloc de calcar descoperit în nord-estul Braziliei, potrivit Reuters.
Specia, numită Vulcanidris cratensis, face parte dintr-o linie evolutivă numită „furnicile infernului” – denumite astfel datorită fălcilor lor cu aspect demonic – care au prosperat într-o arie geografică vastă în perioada Cretacicului, dar care nu au lăsat descendenți în prezent. O altă furnică infernală din Cretacic, descoperită anterior, a fost numită Haidomyrmex, în onoarea lui Hades, zeul grec al lumii subterane.
Vulcanidris era o furnică de dimensiuni medii, de aproximativ un centimetru și jumătate (1,35 cm) lungime, cu fălci extrem de specializate, care îi permiteau să țină sau să înfigă prada. Asemenea unor furnici din zilele noastre, avea aripi și se pare că era un zburător abil. De asemenea, avea un ac bine dezvoltat, similar unei viespi.
„Hell” Ant Found in Brazil, 113 Million Years Old
A fossilized ant, 113 million years old, has been discovered in Brazil, making it the oldest known specimen of its kind, according to CNN.
The prehistoric ant lived among dinosaurs—thousands of years before previously discovered… pic.twitter.com/Nje8LU2QSY
— NEXTA (@nexta_tv) April 25, 2025
„Probabil că un ochi neantrenat ar fi confundat-o cu o viespe”, a declarat entomologul Anderson Lepeco de la Muzeul de Zoologie al Universității din São Paulo, autorul principal al studiului publicat săptămâna aceasta în revista Current Biology.
„Probabil că își folosea mandibulele (părțile bucale) pentru a manipula prada într-un mod specific”, a mai spus Lepeco.
Mandibulele sale se mișcau în sus și în jos și nu lateral, cum o fac cele ale furnicilor moderne.
„În prezent, există multe forme neobișnuite de mandibule la furnici, dar de obicei acestea se articulează orizontal”, a explicat Lepeco.
Această furnică este cu aproximativ 13 milioane de ani mai veche decât cele mai vechi furnici cunoscute anterior, descoperite în Franța și Myanmar și conservate în chihlimbar – rășină fosilizată de copac.
Anatomia lui Vulcanidris este remarcabil de bine conservată în calcarul extras din formațiunea geologică Crato, din statul Ceará, Brazilia, probabil în anii 1980 sau 1990, potrivit lui Lepeco. Fosilul a fost deținut într-o colecție privată înainte de a fi donat Muzeului din São Paulo în urmă cu aproximativ cinci ani.
„Căutam viespi printre fosilele din colecție și am fost șocat când am recunoscut această piesă ca fiind o rudă apropiată a unei furnici infernale descrise anterior din chihlimbarul birman”, a spus Lepeco, referindu-se la fosilul descoperit în Myanmar.
Natura specializată a anatomiei lui Vulcanidris și faptul că două specii de furnici infernale au trăit la distanțe geografice atât de mari în acea perioadă a Cretacicului sugerează că furnicile, ca grup, au apărut cu multe milioane de ani înainte ca această specie nou identificată să existe.
„Potrivit estimărilor moleculare, furnicile au apărut între 168 și 120 de milioane de ani în urmă. Această nouă descoperire sprijină o apariție mai timpurie în cadrul acestor limite”, a spus Lepeco.
Se crede că furnicile au evoluat dintr-o formă de viespe. Cei mai apropiați rude vii ai furnicilor sunt viespile și albinele.
Vulcanidris trăia într-un ecosistem plin de viață. Fosilele din regiune arată că această furnică viețuia alături de alte insecte, păianjeni, miriapode, scolopendre, diverse crustacee, țestoase, crocodilieni, reptile zburătoare numite pterozauri, păsări și dinozauri, inclusiv prădătorul cu pene Ubirajara. Prădătorii furnicii ar fi putut include broaște, păsări, păianjeni și insecte mai mari.
Furnicile au colonizat aproape toate zonele de pe glob, iar o cercetare publicată în 2022 a estimat că populația totală de furnici la nivel mondial este de 20 de cvadrilioane. Aceasta depășește cu mult populația umană, estimată la aproximativ 8 miliarde.
„Sunt unul dintre cele mai abundente grupuri din majoritatea ecosistemelor de pe Pământ”, a spus Lepeco.
„Ele îndeplinesc numeroase roluri în mediile în care trăiesc, cum ar fi prădarea și consumul de plante, controlând populațiile altor organisme. De asemenea, au relații intrinseci cu anumite plante și insecte, protejându-le de alți prădători. Furnicile subterane și cele care trăiesc în stratul de frunze ajută la menținerea sănătății solului și pot acționa ca descompunători, hrănindu-se cu organisme moarte”, a adăugat Lepeco.